Gradinita

MariaClara

Cauta in site

Newsletter

Newsletter


Receive HTML?

Ultimul Eveniment

There are no upcoming events currently scheduled.
Calendarul evenimentelor

Pentru tine si copilul tau !

Sfatul psihologului
PLANSETUL COPILULUI – deslusirea unui mister PDF Imprimare Email
Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 

Rodica InczeAutor: Psiholog specialist RODICA INCZE

Stimati parinti, as dori sa multumesc interesului Dvs pentru aceasta rubrica si pentru ca prin vizionarea articolelor ne incurajati in munca pe care o desfasuram. Speram ca articolele sa fie cat mai utile pentru Dvs si familia Dvs.

Pentru fiecare dintre noi, parintii, a avea un copil este o mare provorare care incepe cu primul strigat al copilului, atunci cand acesta vine pe lume. Mesajul copilului în acel moment este clar pentru toti, si pentru noi o mare bucurie. Insa, cu trecerea lunilor, copilul trasmite zi si noapte mesaje catre parinţii lui prin plâns. Copilul mic plange pentru ca ii este foame, este murdar, ii este frig sau cald, il doare burtica etc. Pentru mame este mereu o provocare sa descifreze mesajul din spatele plansului micului print/ printesa.

Inca din primele luni de viaţă părinţii se pot ajuta pe ei şi îşi pot ajuta copilul dacă învaţă să observe stările comportamentale, să le deosebească şi, dacă descoperă, care este de fiecare data reacţia adecvată.

În perioada 3-6 luni de viată copiii, prin urletele lor provoacă dezorientare si duc la epuizare. În această perioadă de timp tipatul este un semnal pe care copiii nu îl pot regla. Însă ei au o mare capacitate de învăţare şi îşi schimbă modul în care işi folosesc plânsul, atunci cand trec în a doua jaumătare a primului an de viaţă. Se poate observa că anumiţi copii plâng în a doua jumătate a primului an numai scurt şi apoi asteaptă o reacţie din partea mamei sau a tatălui lor. Ei au învăţat în primele luni ale vieţii lor că întotdeauna apărea cineva care reacţiona la plânsul lor. Datorită acestei experienţe de viaţă dătătoare de încredere li s-a dezvoltat nădejdea că va fi şi pe viitor la fel, aşa că îşi vor folosi plânsul cu mai multa economie. Plânsul s-a transformat într-o scurtă „atenţionare”.  În măsura în care se dezvoltă înţelegerea verbală pentru reacţiile părinţilor, vor fi acum şi tot mai des în stare să aştepte puţin şi să "atenţioneze" chiar verbal.

Părinţii spun adesea despre copilul lor ca plange pentru că este incăpăţânat sau pentru că doreşte să îi supere si  că este rău intenţionat. Dacă după primele şase luni de viaţă copilul plânge cu un scop, mai mult sau mai puţin timp, ei nu o fac cu intenţii răutăcioase. Cu plânsul lor nu doresc să îşi supere părinţii, ci să le comunice ceva despre ei. Chiar dacă părinţilor poate să li se pară uneori că ar fi aşa şi interpretează câte o expresie de pe faţa copilului lor contorsionată din cauza tipetelor ca fiind un semn de răutate la mânie, totuşi copiilor le lipseşte, când sunt foarte mici, noţiunea de „bun” sau ”rău” sau ce înseamnă să vrei să superi în mod intenţionat pe cineva.

Adesea părinţii sunt contrariaţi de faptul că după opt luni pana la aproximatix 3 ani copilul care nu s-a trezit sau nu a plâns noaptea, acum a căpătat obiceiul de a plange în somn sau să se trezească noapte de noapte, provocând un disconfort pentru familie. Stările de iritare când este vorba de somn sunt la această vârstă legate de creşterea surprinzătoare a libertăţii de mişcare a copilului. In momentul în care este în mişcare, copilul se poate trezi singur, fara părinţi lângă el, simţindu-se nesigur şi părăsit. Părinţi sunt atunci speriaţi de violenţa cu care copilul pretinde după o libertate în regiuni necunoscute (parc, sali de joacă, grădiniţă , vizita la prieteni ).

O altă piatră de hotar în dezvoltarea unui copil mic este descoperirea propriei voinţe, însoţită frecvent de temutele accese de încăpăţânare. Şi aici, violenţa reacţiei copilului este suprinzătoare pentru părinţi şi îi dezorientează. Se tem că copilul va face ce vrea din ei şi îşi va impune mereu voinţa, dacă ei nu reacţionează corect.

Tot prin perioada de opt luni cu continuitate în timp apare o problemă legată de frica de întuneric. Acest fapt este legat de părinţii care şi-au pierdut răbdarea de a–l culca pe copil, de a sta cu el până adoarme, sau de refuzul de a mai dormi cu el. Plansetele copilului spun că este foarte greu pentru el să îşi schimbe deprinderile de somn dobândite din prima zi a vieţii lui. Dificultăţile la culcare şi menţinerea unui sonm îndelungat au de-a face cu prima fază a deprinderii de a fi în contact strâns cu mama. O posibilitate de a reduce dificultăţile cauzate de independenţa crescută constă din partea părinţilor a unui sprijin pentru a descoperi şi ajutor în situaţiile dificile pentru ca copilul să-şi poată satisface curiozitatea şi setea de cunoaştere.

Dacă părinţii vor să schimbe deprinderile de somn ale copilului este important să fie hotărâţi  de ceea ce vor să facă şi să aibă răbdare. Poate dura şi două luni ca el să fie capabil să se despartă de obiceiul trecut. Cu cât părinţii sunt mai siguri că această schimbare este importantă şi corectă în ciuda protestelor copilului, cu atât îi pot fi mai de folos. Cu cât părinţii sunt mai îndoiţi şi dezorientaţi, cu atât mai puţină siguranţă şi încredere îi transmit copilului. Se va apăra cu toate mijloacele pentru a restabili vechea situaţie. Numai cu greu se poate obisnui cu noile condiţii, căci simte oscilaţiile lăuntrice ale părinţilor. Astfel, îi lipsesc siguranţa şi încrederea ca să poată accepta ritualurile noi pentru culcare.

Articole similare: PLANSETUL COPILULUI - incurajare pentru consiliere

Comments
Cautare
Doar utilizatorii inregistrati pot scrie comentarii.!

!joomlacomment 4.0 Copyright (C) 2009 Compojoom.com . All rights reserved."

 

TheraMed

KidsLand

KidsLand

Pharma Naturalis

Pharma Naturalis

Autentificare



Reclama TA

Sondaj

Pe ce criteriu va bazati in alegerea gradinitei?
 

Open Arms

Open Arms After School

Evenimente

Decembrie 2018 Ianuarie 2019
Mo Tu We Th Fr Sa Su
1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
31